Archive for the Acasă la muză Category

Acasă la muză: martie 2008, Ziua Porților Deschise la Teatrul Național Lucian Blaga din Cluj: COLȚUL SCRIITORILOR

Posted in Acasă la muză with tags , , , , , , , , , , , , , , on martie 10, 2012 by ochiulthaliei

 Revelația, după acești câțiva ani care au și trecut, este că scriitorii din fotografie reprezintă câteva figuri din generațiile succesive ale redactorilor – și Școlii – Echinoxului. De la stânga spre dreapta, ei sunt Marta PETREU (în picioare, recitând un poem propriu), Ovidiu PECICAN, Ruxandra CESEREANU, Ion VARTIC (directorul Teatrului Național „Lucian Blaga” din Cluj, gazda întâlnirii), Ion POP și Adrian POPESCU.

Întâlnirea a avut loc la rangul I, foaier stânga.

Fotografie preluată de pe un sit jurnalistic

ARAD: Locus Thaliae (3). Intrarea actorilor

Posted in Acasă la muză with tags , , , , on martie 18, 2010 by ochiulthaliei

 Teatrul de Stat Ioan Slavici din Arad, Intrarea actorilor (vedere dinspre Piaţa Avram Iancu)

fotografie de Alexandru Pecican

ARAD: Locus Thaliae (2). Basorelieful frontonului

Posted in Acasă la muză with tags , , , , , , on martie 18, 2010 by ochiulthaliei

 Teatrul de Stat Ioan Slavici din Arad, partea superioară a faţadei cu basorelieful

fotografie de Alexandru Pecican

Mărturie a gustului şi ideologiei epocii comuniste, opera de artă etalată de basorelieful din partea superioară a faţadei Teatrului de Stat arădean Ioan Slavici situează în poziţia sa centrală muncitorii, artiştilor fiindu-le rezervată marginea. Imaginea celebrează astfel ideea de dictatură a proletariatului, conformă cu înţelegerea partinică a societăţii în epoca dintre 1947 şi 1989. Sculptura datează din deceniul al optulea al secolului al XX-lea.

ARAD: Locus Thaliae (1)

Posted in Acasă la muză with tags , , , , , , , , , , , , on martie 18, 2010 by ochiulthaliei

 Teatrul de Stat Ioan Slavici din Arad, faţada (vedere dinspre Bulevardul Revoluţiei)

fotografie de Alexandru Pecican

 

TEATRUL IOAN SLAVICI

 În anul 1868, conducerea oraşului a hotărât construirea primăriei şi teatrului. Astfel, în anul 1872 a fost începută şi în anul 1874 terminată clădirea neoclasică cu trei nivele a teatrului. Sala mare avea o capacitate de 1200 de locuri. La deschiderea festivă a fost prezent împăratul Franz Jozef al Austro-Ungariei. După 7 ani un incendiu a distrus clădirea. Reconstruirea a fost efectuată de Halmay Andor. Sala Mare actuală are 562 de locuri. În 1945 a fost înfiinţată secţia română. Aici au avut loc numeroase manifestări ale teatrului local şi ale unor trupe din ţară şi străinătate.

În perioada interbelică, în partea din faţã a clădirii a funcţionat restaurantul Palace, îndrăgit de arădeni. În anul 1948, s-a constituit Teatrul de Stat. În 1949 s-a desfiinţat secţia maghiară. În anul 1959, după un nou incendiu, clădirea a fost refãcută în întregime. Frontonul de pe faţada principală a fost decorat cu un basorelief. În 1967, în interiorul teatrului, a fost amenajată o mică sală de spectacole, cunoscută de toţi arădenii, sub numele de sala „Studio”.

(Scurtă prezentare oficială)

Spaţiu teatral şi teatralizarea spaţiului sau cu privire la scenografiile cotidianului

Posted in Acasă la muză with tags , , , , , , on martie 18, 2010 by ochiulthaliei

 Parca la Arad ar fi fost Christo Vladimirov Javacheff  împachetând Teatrul Vechi

fotografie de Alexandru Pecican

Cum ar arăta oraşele noastre îmbrăcate în mătăsuri şi brocarte? Textilarea şi detextilarea structurilor arhitectonice ar însemna o abordare inovativă a arhitecturii? Sau ar face, mai degrabă, trecerea de la arhitectura propriu-zisă la scenografii urbane sofisticate? Deja, ornarea faţadelor edificiilor cu panouri publicitare, împodobirea lor cu bannere pare că anunţă nu doar participarea fiecăruia dintre noi – că o vrea ori nu – la o nouă istorie, inaugurată de dominaţia multimediatică. Dar luminarea cu intenţii artistice, în culori sau prin spoturi „albe”, a clădirilor de importanţă administrativă, religioasă, economică sau culturală, atrage atenţia asupra spectacolului teatral pe care noaptea îl aduce, tot mai mult, pe străzile locuite de noi… (Priam von Cernowitz)

ARAD: Primul teatru cu pod pe frânghii din România

Posted in Acasă la muză with tags , , , , , on martie 10, 2010 by ochiulthaliei

 Teatrul Vechi, Arad (sec. al XIX-lea)

sursa: http://www.welcometoromania.ro/Arad/Arad_Teatrul_r.htm

TEATRUL VECHI din Arad

Posted in Acasă la muză with tags , , , , , , , on martie 10, 2010 by ochiulthaliei

Prima clădire cu destinaţia: teatru permanent, a fost ridicată în 1816-1817 în stil baroc din iniţiativa şi pe cheltuiala comerciantului Iacob Hirschl, de origine vieneză. Construcţia este unicat în ţară prin podul de frânghie. La început au jucau asociaţii teatrale nemţeşti şi maghiare. Pe scena acestui teatru a urcat şi personajul legendar al teatrului maghiar Déryné Széppataki Róza (1793-1872). Aici au avut loc spectacolele trupei lui Matei Milo, în cadrul turneului prin Transilvania, spectacole la care a participat si Mihai Eminescu în calitate de sufleur. Din păcate placa de marmură care amintea de perioada glorioasă a acestei clădiri a dispărut. Din 1874 teatrul vechi a devenit depozitul teatrului nou, iar din 1907 aici s-a deschis cinematograful Urania, devenind prima clădire de acest gen din ţara. Tot aici are loc la 16 aprilie 1913 si prima reprezentaţie cu un film românesc: Războiul Independenţei. Cinematograful a funcţionat pînă în anul 1967.

Clădirea declarată monument nu a fost restaurată încă.

Anonimus