Scenografie cehoviană de Doru Păcurar
fotografie de Alexandru Pecican
Între o intrare şi alta a actorilor, scena poate interpreta singură. Ajunge să ciuleşti urechea şi să priveşti cu atenţie dramatismul nemişcării manechinului delicat din penumbră…
Scenografie cehoviană de Doru Păcurar
fotografie de Alexandru Pecican
Există tăceri în piesele de teatru, construite alminteri din voci şi din replicile vocilor, în chenarul unei coli de hârtie. Acestor tăceri le corespunde prezenţa din interiorul absenţei, plinul dindărătul golului.
Doru Păcurar ca prezenţă cehoviană
fotografie de Andrada Damianovska
Doru Păcurar înţelegându-l pe Cehov
fotografie de Alexandru Pecican
„Doru Păcurar suplineşte printr-un evident hedonism creativ o anume inconsecvenţă a efortului. Pregătirea şi activitatea sa de scenograf nu satisfac în întregime nevoia de exprimare a acestui spirit boem şi extravagant” (Călin Dan, 1985).
Ochiul Thaliei 