Arhivă pentru Alexandru Pecican

DORU PĂCURAR în cutia italiană: Rostul nemişcării şi al tăcerilor în teatru

Posted in Scenograf & Scenofag with tags , , , , on martie 27, 2010 by ochiulthaliei

 Scenografie cehoviană de Doru Păcurar

fotografie de Alexandru Pecican

Între o intrare şi alta a actorilor, scena poate interpreta singură. Ajunge să ciuleşti urechea şi să priveşti cu atenţie dramatismul nemişcării manechinului delicat din penumbră…

 Scenografie cehoviană de Doru Păcurar

fotografie de Alexandru Pecican

Există tăceri în piesele de teatru, construite alminteri din voci şi din replicile vocilor, în chenarul unei coli de hârtie. Acestor tăceri le corespunde prezenţa din interiorul absenţei, plinul dindărătul golului.

 Doru Păcurar ca prezenţă cehoviană

fotografie de Andrada Damianovska

 Doru Păcurar înţelegându-l pe Cehov

fotografie de Alexandru Pecican

„Doru Păcurar suplineşte printr-un evident hedonism creativ o anume inconsecvenţă a efortului. Pregătirea şi activitatea sa de scenograf nu satisfac în întregime nevoia de exprimare a acestui spirit boem şi extravagant” (Călin Dan, 1985).  

http://ro.wikipedia.org/wiki/Doru_P%C4%83curar

ARAD: Locus Thaliae (3). Intrarea actorilor

Posted in Acasă la muză with tags , , , , on martie 18, 2010 by ochiulthaliei

 Teatrul de Stat Ioan Slavici din Arad, Intrarea actorilor (vedere dinspre Piaţa Avram Iancu)

fotografie de Alexandru Pecican

ARAD: Locus Thaliae (2). Basorelieful frontonului

Posted in Acasă la muză with tags , , , , , , on martie 18, 2010 by ochiulthaliei

 Teatrul de Stat Ioan Slavici din Arad, partea superioară a faţadei cu basorelieful

fotografie de Alexandru Pecican

Mărturie a gustului şi ideologiei epocii comuniste, opera de artă etalată de basorelieful din partea superioară a faţadei Teatrului de Stat arădean Ioan Slavici situează în poziţia sa centrală muncitorii, artiştilor fiindu-le rezervată marginea. Imaginea celebrează astfel ideea de dictatură a proletariatului, conformă cu înţelegerea partinică a societăţii în epoca dintre 1947 şi 1989. Sculptura datează din deceniul al optulea al secolului al XX-lea.

ARAD: Locus Thaliae (1)

Posted in Acasă la muză with tags , , , , , , , , , , , , on martie 18, 2010 by ochiulthaliei

 Teatrul de Stat Ioan Slavici din Arad, faţada (vedere dinspre Bulevardul Revoluţiei)

fotografie de Alexandru Pecican

 

TEATRUL IOAN SLAVICI

 În anul 1868, conducerea oraşului a hotărât construirea primăriei şi teatrului. Astfel, în anul 1872 a fost începută şi în anul 1874 terminată clădirea neoclasică cu trei nivele a teatrului. Sala mare avea o capacitate de 1200 de locuri. La deschiderea festivă a fost prezent împăratul Franz Jozef al Austro-Ungariei. După 7 ani un incendiu a distrus clădirea. Reconstruirea a fost efectuată de Halmay Andor. Sala Mare actuală are 562 de locuri. În 1945 a fost înfiinţată secţia română. Aici au avut loc numeroase manifestări ale teatrului local şi ale unor trupe din ţară şi străinătate.

În perioada interbelică, în partea din faţã a clădirii a funcţionat restaurantul Palace, îndrăgit de arădeni. În anul 1948, s-a constituit Teatrul de Stat. În 1949 s-a desfiinţat secţia maghiară. În anul 1959, după un nou incendiu, clădirea a fost refãcută în întregime. Frontonul de pe faţada principală a fost decorat cu un basorelief. În 1967, în interiorul teatrului, a fost amenajată o mică sală de spectacole, cunoscută de toţi arădenii, sub numele de sala „Studio”.

(Scurtă prezentare oficială)

Spaţiu teatral şi teatralizarea spaţiului sau cu privire la scenografiile cotidianului

Posted in Acasă la muză with tags , , , , , , on martie 18, 2010 by ochiulthaliei

 Parca la Arad ar fi fost Christo Vladimirov Javacheff  împachetând Teatrul Vechi

fotografie de Alexandru Pecican

Cum ar arăta oraşele noastre îmbrăcate în mătăsuri şi brocarte? Textilarea şi detextilarea structurilor arhitectonice ar însemna o abordare inovativă a arhitecturii? Sau ar face, mai degrabă, trecerea de la arhitectura propriu-zisă la scenografii urbane sofisticate? Deja, ornarea faţadelor edificiilor cu panouri publicitare, împodobirea lor cu bannere pare că anunţă nu doar participarea fiecăruia dintre noi – că o vrea ori nu – la o nouă istorie, inaugurată de dominaţia multimediatică. Dar luminarea cu intenţii artistice, în culori sau prin spoturi „albe”, a clădirilor de importanţă administrativă, religioasă, economică sau culturală, atrage atenţia asupra spectacolului teatral pe care noaptea îl aduce, tot mai mult, pe străzile locuite de noi… (Priam von Cernowitz)

Cehovită acută (5)

Posted in Ora with tags , , , , on martie 16, 2010 by ochiulthaliei

 Cu tainele pe masă: Mihai Măniuţiu

Portret fără rest de Alexandru Pecican, Teatrul de Stat din Arad, martie 2010

… La urma urmelor, întreg teatrul stă în ochiul regizorului. Restul nu este decât întâlnirea dintre publicul de pe scenă, care încarnează ideile şi sentimentele, şi cel din sală, care le reflectă…

Cehovită acută (4)

Posted in Ora with tags , , , , on martie 16, 2010 by ochiulthaliei

 Mihai Măniuţiu, ebuliţie şi precauţie

Portret la scenă deschisă de Alexandru Pecican, Arad, martie 2010

Cehovită acută (3)

Posted in Ora with tags , , , on martie 16, 2010 by ochiulthaliei

 Look back. In anger?

Portret la faţa locului de Alexandru Pecican, Arad, martie 2010

Cehovită acută (2)

Posted in Ora with tags , , , , on martie 16, 2010 by ochiulthaliei

 Adriana Ghiniţă

Portret de Alexandru Pecican

Se pregăteşte cu Mihai Măniuţiu Cântecul lebedei de A.P. Cehov

Cehovită acută (1)

Posted in Ora with tags , , , , , , , on martie 16, 2010 by ochiulthaliei

Ioan Peter surprins în timpul pregătirii Cântecului lebedei de A.P. Cehov în regia lui Mihai Măniuţiu

Portret de Alexandru Pecican, martie 2010

Pe situl Trilulilu se poate asculta piesa în formula teatrului radiofonic, înregistrată cu George Constantin şi Valentin Uritescu

http://www.trilulilu.ro/Aladrian/6c65da9341de6a