Arhivă pentru Cluj

Acasă la muză: martie 2008, Ziua Porților Deschise la Teatrul Național Lucian Blaga din Cluj: COLȚUL SCRIITORILOR

Posted in Acasă la muză with tags , , , , , , , , , , , , , , on martie 10, 2012 by ochiulthaliei

 Revelația, după acești câțiva ani care au și trecut, este că scriitorii din fotografie reprezintă câteva figuri din generațiile succesive ale redactorilor – și Școlii – Echinoxului. De la stânga spre dreapta, ei sunt Marta PETREU (în picioare, recitând un poem propriu), Ovidiu PECICAN, Ruxandra CESEREANU, Ion VARTIC (directorul Teatrului Național „Lucian Blaga” din Cluj, gazda întâlnirii), Ion POP și Adrian POPESCU.

Întâlnirea a avut loc la rangul I, foaier stânga.

Fotografie preluată de pe un sit jurnalistic

Adrian Țion: HEDDA GABLER – o lebădă rănită în zbor

Posted in Cadenţe with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on martie 10, 2012 by ochiulthaliei

          Se pare că Hedda Gabler s-a jucat destul de rar în România. O spune chiar Andrei Șerban. Ba mai mult, reputatul regizor recunoaște deschis că în tinerețe nu-l prea atrăgeau piesele lui Ibsen. Ce reviriment s-a produs în gândirea și în sensibilitatea artistică a regizorului invitat de Tompa Gábor să monteze piesa lui Heinrik Ibsen la Teatrul Maghiar din Cluj? O constatare ar fi că balanță căutărilor actuale înclină sensibil spre generozitatea textelor clasice cu miez propice traducerii mesajului în limbajul sensibilității contemporane. Un alt răspuns posibil e spectacolul în sine, conceput ca labotioasă prospectare asupra unor destine umane în căutare de echilibru.  Legătura subzistă în abordarea textului propriu-zis din perspectiva unor trăiri specifice, adâncite în meandrele complexității psihologice ale lumii de azi, pe care artistul angajat se simte dator să le oglindească întotdeauna. Desigur, se pot face trimiteri adiacente spre celelalte realizări de la Teatrul Maghiar din Cluj: Unchiul Vanea, Strigăte și șoapte. Aceste montări de excepție, împreună cu recenta Hedda Gabler, pot constitui „o trilogie Andrei Șerban”, după cum sugera Tompa Gábor. O trilogie, la rigoare, aproape tematică în unitatea ei, vizând sondarea sufletului omenesc din perspective și medii sociale diferite.

          Cred că pentru Andrei Șerban Hedda Gabler de azi e un fel de portret al artistului la maturitate. Se simte mai mult ca oricând dorința de a nivela excentricitățile, chiar dacă excepțiile nu lipsesc. Atras sincer de data aceasta de bogăția și densitatea textului ibsenian, regizorul a încercat să înțeleagă și să decripteze sensurile conținute în conflictul piesei și în labirintul de trăiri contradictorii ale personajului principal. Evident că ambalajul rigid realist, desuet, derulat în stil burghez, în plictis și decadență moralizatoare trebuia complinit cu un factor dinamizator. Așa s-a ajuns la punerea în evidență a unor latente conotații de coloratură comică, orecum desprinse din context, deschizând canonul clasic spre expresivitatea lipsită de opreliști a limbajului biunivoc, practicat cu succes în tragi-comedia contemporană. Glisarea între comic și dramatic își caută mereu echilibrul. Exhibarea în stil postmodern a psihologiilor în mișcare continuă îmbracă vădite tente satirice în portretizarea personajelor. Mai puțin în ceea ce o privește pe Hedda. Asta pentru a sublinia meschinăria, poate chiar falsitatea sau neîncrederea în valorile lumii în care trăiește eroina. În contrast cu grobianismul oamenilor din jurul ei, Hedda are o ținută aparte. Ea e vegheată de austeritatea preceptelor morale ale tatălui decedat, fostul general de armată Gabler, a cărui fotografie e incrustată, central, în oglinda masivă din salon, martoră a rătăcirilor și meschinăriilor curente. Onomastica vorbește de la sine. Deși e proaspăt căsătorita doamnă Tesman, ea aparține mai mult familiei tatălui, de vreme ce, la modul insinuant, numele ei, Hedda Gabler, este repetat apăsat de mai multe ori și dă chiar titlul piesei. De aceea profilul ei moral este desenat în linii sobre, reflex al unei educații cazone poate, neatins de vulgaritate sau comicării răsuflate. Imola Kézdi răspunde cu empatie intransigențelor și frământărilor sufletești ale eroinei, conturând în Hedda Gabler, cu ezitările și pasiunile ei ascunse, cu înălțările și căderile ei, simbolul unei frumoase și delicate lebede rănite în zbor.

          În acest balans neîntrerupt al pasiunilor și intereselor, personaje ca Ejlert Løvborg și Thea Elvsted sunt echivoc luminate. Ervin Szűcs și Enikӧ Gyӧrgyjakab (în a doua variantă a distribuției – Anikó Pethӧ) realizează tipologii de îndrăgostiți orbiți de pasiune, oscilând mereu între sublim și ilar, între devoțiune nemăsurată și penibilitate măsurată în gestica derizorie a dezorientaților. Iubit în tinerețe de Hedda, Ejlert a ajuns o personalitate redutabilă în care mai palpită dragostea pentru Hedda, ceea ce nu-l oprește să flirteze ipocrit cu Thea, căsătorită convențional cu un bătrân. Manuscrisul lui Ejlert Løvborg joacă rol de „scrisoare pierdută” în jarul pasiunilor mocnite, întrețesute ca să aprindă spiritele implicate în jocul periculos declanșat de reapariția lui Ejlert în peisaj. Tratați hiperbolic în mod grotesc sunt Jorgen Tesman, un profesor ratat cu ambiții de mărire, soțul Heddei în postură de maimuțoi domestic, și judecătorul Brack, prietenul viclean al familiei Tesman, care nu va ezita s-o șantajeze pe Hedda, căzută în plasa întinsă de acest „șacal social”. Zsolt Bogdán și András Hatházi formează un cuplu de o rară performanță actoricească: naivul incapabil să citească în sufletul soției lui și omul de lume stăpân pe sine și pe jocurile de culise. Ei întrețin extinderea spre comicul (temperat totuși) al reprezentației. Csilla Varga în rolul mătușii lui Jorgen și Réka Csutak în rolul servitoarei completează o distribuție ce merge, pe mâna regizorului, spre un succes sigur de fiecare dată.  

          Așa cum a gândit Andrei Șerban piesa lui Ibsen, ea nu pare să fi fost scrisă acum 120 de ani, atât de dezbărată de convenții vetuste, greoaie e transpunerea ei scenică. Și totuși… câtă grandoare cuprinsă în acest proiect teatral! De la decorul sobru, dotat cu coloane ornamentale, până la jocul surprinzător de dezinhibat al actorilor! De la intrarea în sala studio, trecând pe covorul de frunze uscate, pe sub pavilionul transparent întins ca un paspartu obligatoriu de trecut pentru a ajunge în miezul subiectului sau în mijlocul salonului familiei Tesman, unde, martori tăcuți ca și oglinda din peretele de un verde intens, asistăm la drama acestei familii și până la blocarea ieșirii din final, pentru că înainte cu doar câteva clipe, nu-i așa, în spatele ușii de sticlă s-a prăbușit chiar trupul însângerat al eroinei, tot interiorul intim construit de Carmencita Brojboiu îndeamnă la reflecție și cunoaștere. Funcționalitatea acestui spațiu restrâns este de a aduce taina universului uman mai aproape.

TEATRUL MAGHIAR DE STAT din CLUJ la Budapesta: 26 – 29 martie 2010

Posted in Ora with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on martie 23, 2010 by ochiulthaliei

 fotografie de epocă a Teatrului Maghiar de Stat din Cluj

Teatrul Maghiar de Stat Cluj va prezenta patru spectacole la Budapesta.

Puţin după reprezentaţia de mare succes a spectacolului Trei surori în regia lui Gábor Tompa la Budapesta, Teatrul Maghiar de Stat Cluj a primit invitaţia de a juca patru spectacole în importante teatre ale capitalei ungare. Invitaţia a fost lansată de către „Biroul Égtájak”, organizatorul programului „Seri Teatrale la Budapesta”. Scopul acestui program este de a oferi spectatorilor din Budapesta o imagine a culturii teatrale maghiare contemporane prin viziunea artiştilor de peste hotare.

În perioada 26-29 martie vor fi prezentate spectacolele: Richard al III-lea de William Shakespeare, Născut pentru niciodată de András Visky (ambele montate de Gábor Tompa), spectacolul pentru copii Dincolo de Muntele-Mânjit, de Dániel VarróGábor Presser (regia: Attila Keresztes) şi producţia Strigăte şi şoapte de Ingmar Bergman, cea mai recentă premieră a teatrului (regia: Andrei Şerban).

Reprezentaţia de deschidere a seriei programelor, în data de 26 martie, ca o avanpremieră la Ziua Mondială a Teatrului, va fi Richard al III-lea. Spectacolul va avea loc de la ora 19.00 în Vígszínház (Teatrul de comedie), „în aceeaşi clădire proiectată de Fellner şi Helmer, unde a fost prezentat spectacolul Trei surori. Ambele producţii au fost puse în scenă de Gábor Tompa, care a lucrat de mai multe ori la Vígszínház.

În data de 27 martie, Ziua Mondială a Teatrului, de la ora 18.00 va avea loc spectacolul Teatrului Maghiar de Stat din Cluj prezentat în premieră vara trecută la Avignon : Născut pentru niciodată. Piesa a fost jucată de 23 ori în cadrul programului OFF al festivalului, fiind inclusă de către portalul festivalier.net între cele mai bune spectacole ale anului 2009.

De la ora 20.00, în sala mică a Teatrului Merlin, regizorul spectacolului şi directorul singurului teatru maghiar care actualmente este membru al Uniunii Teatrelor din Europa, Gábor Tompa va fi invitat la o discuţie cu Adrienne Darvay Nagy. Discuţia este intitulată „Ambasador al teatrului în lumea largă”, având în vedere că Gábor Tompa a primit în ianuarie 2009, la New York, titlul de „Ambasador al Culturii Maghiare”, din a cărui justificare cităm: „Cariera lui, care de cele mai multe ori se exprimă în limba maghiară, este un exemplu eclatant al afirmaţiei că teatrul bun nu cunoaşte frontiere lingvistice, politice, sau culturale.”

În data de 28 martie, de la ora 16.00, publicul va putea viziona spectacolul pentru copii de Dániel Varró şi Gábor Presser: Dincolo de Muntele-Mânjit în regia lui Attila Keresztes, la teatrul Pesti Magyar Színház.

În sfârşit, în 29 martie, de la ora 20.00, va fi prezentat cel mai recent spectacol al regizorului Andrei Şerban, Strigăte şi şoapte de Ingmar Bergman, tot la Teatrul Pesti Magyar Színház.

Toate cele bune,

Noemi Krisztina Nagy

TEATRUL MAGHIAR din Cluj: premieră Hanoch LEVIN

Posted in Actul 1/ Act 1 with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on martie 19, 2010 by ochiulthaliei

 Invitaţie la premieră

Despre autor: http://en.wikipedia.org/wiki/Hanoch_Levin

http://www.jewish-theatre.com/VISITOR/article_display.aspx?articleID=27&pagenumber=2

http://fr.wikipedia.org/wiki/Hanoch_Levin

 

 

DOSAR

Despre piesele lui:

http://www.doollee.com/PlaywrightsL/levin-hanoch.html

Yacobi şi Leidenthal: http://regizorcautpiesa.ro/piese/Yacobi-si-Leidental-6479.html

Krum: http://regizorcautpiesa.ro/piese/Krum-5485.html 

http://mixuldecultura.ro/?p=5348 (montarea din 2009 de la Teatrul Naţional din Târgu Mureş)

http://agenda.liternet.ro/articol/2943/Iulia-Popovici/Un-puzzle-pentru-necunoscatori-Krum.html (Iulia Popovici despre montarea lui Radu Afrim de la Timişoara)

http://www.darkq.net/zi-de-zi/va-recomand-krum-al-lui-hanoch-levine/ (receptare a montării de la Timişoara)

Câtă speranţă: http://pasideviata.blogspot.com/2010/02/cata-speranta-hanoch-levin.html

Dan Romaşcanu despre o piesă postumă a autorului israelian: http://updateslive.blogspot.com/2008/03/dan-romascanu-o-piesa-postuma-lui.html

Ediţii din opera lui Hanoch Levin: http://www.sup.org/book.cgi?id=955

Comedia burlescă a lui Hanoch Levin, intitulată Funeralii de iarnă este pusă în scenă de regizorul Elie Malka din Franţa.

Premiera spectacolului va avea loc vineri, 19 martie de la ora 19.00. în sala mare a Teatrului Maghiar de Stat Cluj.
Următorul spectacol va avea loc duminică, 21 martie de la ora 19.00.
Spectacolele vor fi supratitrate în limba română.

Numele lui Hanoch Levin nu este necunoscut publicului clujean: în 2006 acelaşi Elie Malka a regizat comedia muzicală Yacobi şi Leidenthal a lui Levin.

Hanoch Levin (1943-1999), poet şi dramaturg israelian, a elaborat un limbaj dramatic şi teatral unic. În piesele sale Levin se întoarce la miturile universale, pentru a explora modelele elementare ale existenţei şi suferinţei umane. El răzuieşte lustrul de pe situaţiile cotidiene, descoperind goliciunea existenţei umane: plăgile, umilirea, durerea, ruşinea. Cronicile referitoare la piesele lui Levin pun în evidenţă în primul rând atitudinea socială, limbajul unic, şi mai ales violenţa viguroasă, brută, fără cea mai mică autocompătimire, precum şi infinita delicateţe, compasiunea şi spiritualitatea lor subtilă.

În Funeralii de iarnă, figurile şi acţiunea sunt de un grotesc dus la paroxism, în situaţii absurde. În centrul piesei se află holteiul Lacek Bobicek (Zsolt Bogdán), care încearcă cu disperare să anunţe vestea morţii mamei sale, Alte Bobicek (Endre Senkálszky) mătuşei sale, Şraţia (Kati Panek) şi unchiului său Raşes (József Bíró). Rudele însă se pregătesc în aceeaşi zi să o mărite pe unica lor fiică, Velveţia (Anikó Pethő). Mirele, Popocenko (Balázs Bodolai) şi părinţii acestuia (Ţiţkeiva – Hilda Péter, Baragunţele – Miklós Bács) se pregătesc şi ei pentru ziua cea mare. Pentru a nu lua la cunoştinţă vestea tristă şi a nu fi nevoiţi să amâne cununia, cele două familii o iau la fugă. În cursul acestei călătorii fantastice se întâlnesc cu sportivi (Lehel Salat, Attila Orbán), cu un călugăr budist (Endre Senkálszky), ba chiar şi cu Îngerul Morţii (Szabolcs Balla), în acest timp Lacek Bobicek îi urmăreşte cu înverşunare, împreună cu profesorul Kipernai (Sándor Keresztes), un vecin băgăreţ. Va reuşi Lacek să-şi ţină promisiunea şi să adune toată familia la înmormântare, sau va trebui să stea singur lângă mormânt? Şi ceea ce e încă şi mai important: îşi va găsi oare perechea vieţii sale în persoana Pşoşiţiei (Enikő Györgyjakab) pe care a cunoscut-o la nuntă?

Regizorul Elie Malka (Franţa), care lucrează pentru a doua oară cu trupa teatrului clujean, s-a născut în Israel, a studiat arta teatrală, după care a predat în diferite şcoli de teatru. În 1979 a fost numit director adjunct al Teatrului Naţional Habimah din Israel, apoi a funcţionat ca director al teatrului din Haifa, până în 1990. Între 1991 şi 2007 a fost directorul Uniunii Teatrale din Europa (UTE). Elie Malka a fost membru în juriul Premiului European pentru Teatru, al Premiului Onassis pentru Dramaturgie Contemporană, şi al Festivalului BITEF de la Belgrad. Este purtătorul distincţiei franceze Ordinul artelor şi literelor în grad de ofiţer.

Decorul, costumele şi luminile spectacolului au fost concepute de Bernard Michel, pe o ilustraţie muzicală din operele lui Brahms de Jérôme Rigaudias, asistent regie: Kinga Kovács. Spectacolul a fost realizat cu sprijinul fondului „Szülőföld Alap” din Ungaria.

(Sursa: http://www.onlinegallery.ro/stire/funeralii-de-iarna-%E2%80%93-comedia-burlesca-lui-hanoch-levin-la-teatrul-maghiar-din-cluj)

Magia siflantă a flautului (3)

Posted in Ora with tags , , , , , on martie 13, 2010 by ochiulthaliei

 Papagena şi Papageno

Opera de Stat din Cluj, martie 2010

fotografie de Nicu Cherciu, obţinută prin bunăvoinţa domnului Dan Bădilă

Magia siflantă a flautului (2)

Posted in Ora with tags , , , , , , , , on martie 13, 2010 by ochiulthaliei

 Monostatos în decorul egiptean care aminteşte mirajul oriental-antichizat şi atracţia misterelor egiptene pentru Europa francmasonă a sec. al XVIII-lea

Opera de Stat din Cluj, martie 2010

fotografie de Nicu Cherciu obţinută prin bunăvoinţa domnului Dan Bădilă

Magia siflantă a flautului (1)

Posted in Ora with tags , , , , , , on martie 13, 2010 by ochiulthaliei

 Monostatos, Pamina şi Papageno

Opera de Stat din Cluj, martie 2010

fotografie de Nicu Cherciu obţinută prin bunăvoinţa domnului Dan Bădilă

OPERA ROMÂNĂ DIN CLUJ: Flautul fermecat de W. A. Mozart

Posted in Ora with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on martie 13, 2010 by ochiulthaliei

PREMIERĂ: DUMINICĂ, 14 MARTIE 2010, ORA 11.00

SÂMBĂTĂ, 20 MARTIE 2010, ORA 11.00

WOLFGANG AMADEUS MOZART

FLAUTUL FERMECAT (DIE ZAUBERFLOTE)

Operă în două acte pe un libret de E. Schikaneder

Spectacol interpretat în limba română

„Flautul fermecat este, conform statisticilor, cea mai „jucată” (interpretată) lucrare din întreaga literatură operistică. Deja, în anul 1792, la un an de la premieră şi de la moartea lui Mozart, Schikaneder anunţa cea de-a o suta reprezentare. Goethe, director al teatrului din Weimar a programat „Flautul” de 82 de ori.

Secretul acestui succes? Simplu! Capacitatea de a plăcea imediat, oricui, independent de vârstă sau condiţie socială şi polivalenţa de adresare: pe de o parte poate fi lecturată ca o simplă poveste pentru copii, pe de altă parte ca o dramă atemporală, încărcată de valori şi simboluri filosofice” (Emil Strugariu).

Emil Strugaru – Regia artistică. Scenografia

Vladimir Popean – Conducerea muzicală

Carmencita Brojboiu – Costume

Adela Bihari – Acompaniamentul la pian

Cristina Albu – Asistent regia artistică, regia tehnică

Adela Bihari, Kolcsar Peter – Pregătirea muzicală

Vladimir Popean – Maestru de cor

Corneliu Felecan – Asistent maestru de cor

DISTRIBUŢIA:

Florin Sâmpelean – Sarastro, Marele Preot

Paul Onaga – Prinţul Tamino

Eliza Zaharia – Regina Nopţii

Oana Şetriuc – Pamina, fiica ei

Daniela Tricu – Prima doamnă

Anca Aluaş – A doua doamnă

Kadelnyk Yelyzaveta – A treia doamnă

Bogdan Baciu – Papageno, păsărar

Daniela Mureşan Chişbora – Papagena, iubita lui

Radu Pintea – Monostatos

Otilia Popa – Primul copil

Daniela Băran – Al doilea copil

Lorena Rotaru – Al treilea copil

Solo flaut – Rus Ruxandra

Flautul fermecat … este o operă în două acte a cărei muzică a fost compusă de Wolfgang Amadeus Mozart pe un libret scris în limba germană de J.E. Schikaneder. Premiera absolută a operei a avut loc la Viena, la Theater af der Wieden – data de 30 septembrie 1791, sub conducerea muzicală a compozitorului.

Synopsis:

Prezentată pentru prima oară cu doar două luni înainte de moartea lui Mozart, această operă este povestea unui cuplu de îndrăgostiţi care trebuie să treacă prin încercări magice înainte de a fi împreună. Prinţul Tamino ajunge din întâmplare pe tărâmul Reginei Noptii, unde este atacat de un şarpe urias. Este salvat de trei doamne, care îi arată un portret al frumoasei Pamina, de care Tamino se îndragosteşte pe loc. Protejat de un flaut din aur, porneşte alături de Papageno într-o nouă aventură: să o salveze pe Pamina, prizoniera vrăjitorului Sarastro. Dar Sarastro nu este de fapt un vrajitor, ci un preot înţelept, care îi spune frumoasei Pamina că, deşi cei doi sunt predestinaţi unul altuia, trebuie mai întâi să treacă prin câteva încercări pentru a-şi dovedi iubirea. Când zeii i-au cerut lui Tamino să nu mai vorbească, făcând un legământ de tăcere, Pamina s-a temut că totul este pierdut şi se gândeşte chiar să se sinucidă. Dar cu ajutorul spiritelor bune capătă încredere şi este alături de Tamino când acesta trebuie să treaă prin testul focului şi testul apei. Depăşind toate obstacolele, cei doi îndrăgostiţi rămân împreună, forţele luminii înving întunericul, iar flautul cântă ultima melodie”.

STRINDBERG la Cluj: privire în infernul marital

Posted in Cadenţe with tags , , , , , , , on martie 11, 2010 by ochiulthaliei

August Strindberg, „Dansul morţii”

Afiş cu Căpitanul (Anton Tauf) în prim-plan, Teatrul Naţional Lucian Blaga, Cluj, 2010

Ultimul Ibsen: afişul clujean

Posted in Cadenţe with tags , , on martie 11, 2010 by ochiulthaliei

Henrik Ibsen, „Când noi, morţi, înviem”