Arhivă pentru piesă

Texte pentru scenă: Lucian POP: Rigoare

Posted in Actul 1/ Act 1 with tags , , , , , , , , on ianuarie 25, 2012 by ochiulthaliei

Autor al mai multor volume de proză scurtă, Lucian POP este invitat la Ochiul Thaliei cu teatru original. Teatrele, regizorii și actorii sunt invitați cu acest prilej să ia cunoștință de acest dramaturg înzestrat. (Thalia)

   La un birou impunător, stă un funcţionar. La un birou mai mic, cu calculator şi imprimantă, stă o secretară tânără.

   Intră un tânăr cu o cutie de carton sub braţ.

TÂNĂRUL  Bună ziua.

FUNCŢIONARUL   Continuă. Numele, prenumele, domiciliul.

TÂNĂRUL  Buzea Ioan, strada Boia, cartierul Ferentari.

FUNCŢIONARUL   Ce ai adus?

TÂNĂRUL   O pasăre.

FUNCŢIONARUL   Bine că nu un crocodil. Scrie în spatele meu, pe perete, cu litere mari, să vadă şi căscaţii ce şi-au pierdut ochelarii, în ce birou au intrat, nu mai suntem pe vremea lui Caragiale, vii la ghişeu şi ceri un pahar de apă rece. Ce scrie pe peretele din spatele meu, tinere?

 

   Secretara izbucneşte într-un râs zgomotos, fără inhibiţii, privindu-l cu o mare şi intensă simpatie pe tânăr.

SECRETARA ( Strigă fericită către funcţionar)   Domnule Lăncianu, nu scrie nimic pe perete! Anita, femeia de serviciu, a luat panoul, tabloul, pancarta indicatoare, avizierul oficial, reclama, poate fi şi o reclamă, să o spele cu Ariel. Lozinca, suportul  cu informaţii de primă necesitate! O secundă, vă rog!

Secretara iese din birou cu nişte paşi mărunţi de gheişă. Tânărul o urmăreşte până iese, cu gura căscată, admirativ.

TÂNĂRUL   Semănă leit din profil cu doamna ministru Bartolomea!

FUNCŢIONARUL   Mă rog… aici s-a dat concurs serios, tinere, pentru postul de secretară…( izbucneşte) … Ce dacă-i fica ministrei Bartolomea, înseamnă că este condamnată la o viaţă de cenuşereasă, fără nici o şansă?!

TÂNĂRUL   Şi încă ce şansă! Vine balul, vine prinţul!

Uşa biroului se deschide cu greutate. Tânărul se repede şi o ajută pe secretară să aducă şi să fixeze pe peretele din spatele funcţionarului, un panou mare, vopsit în culorile steagului naţional care are în mijloc stema ţării. Deasupra stemei scrie: Ministerul mediului, Departamentul  ornitologic. Dedesupt: Biroul – expertize şi certificate de autentificare –

FUNCŢIONARUL ( Satisfăcut, arătând spre panou)   Te-ai lămurit tinere? Ştii acuma unde te găseşti?

TÂNĂRUL   Scrie şi pe uşă, domnule.

FUNCŢIONARUL   Sigur că scrie…sunt mulţi zăpăciţi în ziua de azi, trebuie să le dai mură-n gură.

SECRETARA ( Către tânăr ) Vrei o cafea?

TÂNĂRUL Vorba turcului: Paşti cazacule votkă?

FUNCŢIONARUL  Domnişoară secretară, aici nu este cafenea!

SECRETARA  Desigur domnule Lăncianu, dar excepţia întăreşte regula, nu-i aşa?…cum te cheamă?

FUNCŢIONARUL   Domnişoară secretară, îţi depăşeşti atribuţiile! Aici eu pun întrebări. Te rog deschide registrul, fii atentă şi notează. ( Spre tânăr ) Cum te cheamă tinere?

TÂNĂRUL  Buzea Ioan, strada Boia…Ferentari… ( Se întoarce către secretară şi-i întinde mâna)… Neluţu!

SECRETARA  ( Îi întinde şi ea mâna )  Miha. Cu zahăr?

TÂNĂRUL   O jumătate de linguriţă.

Secretara lasă baltă registrul,  se scoală de la birou, deschide o uşă şi intră într-un oficiu, în care se presupune că sunt toate cele necesare preparării cafelei.

FUNCŢIONARUL ( Strigă )  Domnişoară secretară!… te rog…vreau şi eu o cafea!….

SECRETARA ( Din oficiu ) S-a marcat, domnule Lăncianu!

FUNCŢIONARUL ( Către tânăr, cu o uşoară asprime în voce )  Sunt multe cazuri, am exemplificat pe larg…( Tânărul o urmează pe secretară în oficiu, funcţionarul continuă să vorbească singur…) când am trimis la Secretariatul Senatului, proiectul unei legi,  în care cer luarea unor măsuri clare, nete, categorice, ce mai, pedepsirea drasnică a celor ce vin la biroul meu cu falsuri!…  La ce se pretează unii pentru o recompensă de 100 de lei per exemplar?!  Jalnic. Nu mă refer la ignoranţa unora care nu cunosc fauna naţională, cum ar fi Pescusius Cobalticus, juri, după colorit, că este din Jamaica…  Şi când le impuţi contrafacerile premeditate, îţi râd în nas. Du-te într-o ţară civilizată.  Ce înseamnă aici la noi, un birou invadat de doi escroci şi o femeie cu timbru ascuţit ca briciul ? Urlete insuportabile, poale date peste cap. Dar într-o ţară serioasă? Acolo, am un buton. Îl apăs, intră poliţaiul, pune cătuşele, confiscă corpul delic, falsul, şi justiţia se pune în mişcare. O ţară sigură! Ca Steaua Polară. Legi neclintite şi veşnnice!… 

 

 În faţa celor două birouri se găseşte un covor, iar pe covor, este un  stativ, un T-eu mare, de lemn, înalt de aproximativ 1,50 m ce stă pe trei picioare. Tinerii ies din oficiu cu chef de joacă. Fiecare cu câte o ceaşcă de cafea în mână. Se ameninţă unul pe altul cu aruncarea în faţă a licorii neagre. Cafeaua din ambele ceşti se varsă pe covor, în spatele T-ului. Cei doi tineri, nu observă că şi-au vărsat cafeaua  Îşi pun ceştile pe biroul funcţionarului. Acesta stă nemişcat, cu ochii în gol. Când i-sa pus de către secretară ceaşca goală în faţă, se dezmeticeşte. Vede că ceaşca este goală.

FUNCŢIONARL ( Satisfăcut)  Şi acuma, cu bateriile încărcate, la treabă! Deschide cutia tinere!

 

Tânărul deschide cutia şi scoate cu grijă din ea o pasăre elegantă, cu guler alb şi jachetă albastră.  Funcţionarul îi face semn tânărului să aşeze pasărea pe cadrul orizontal al T-eului. Apoi, funcţionarul îşi pune ochelarii şi se învârteşte în jurul păsării, privind-o cercetător.

FUNCTIONARUL   Unde ai găsit-o?

TÂNĂRUL   Este pe strada noastră o croitorie. Stătea derutată, deasupra uşii croitoriei, pe un felinar ornamental.

Funcţionarul revine la biroul lui, se aşează şi scoate un catalog mare. Îl răsfoieşte, când cu ochii pe paginile catalogului, când pe pasărea de pe suport. Secretara se apropie de pasăre, uimită.

SECRETARA   Ce frumoasă este!

FUNCŢIONARUL   Domnişoară, păstrază-ţi remarcile pentru dumneata.

SECRETARA ( Cum nu l-ar fi auzit)  Domnule Lăncianu!… De unde vine, cum se numeşte?…

Funcţionarul îşi închide cu un pocnet catalogul şi îl loveşte de câteva ori de birou, ca pe-o farfurie ce-o trânteşti la nervi să se spargă.

FUNCŢIONARUL  Nimic nu se potriveşte! Totul se transformă!… Uitaţi-vă şi voi!

 

Funcţionarul îşi deschide catalogul şi-l întoarce cu paginile către cei doi. Pe una din pagini este o poză cu o pasăre ce seamănă leit cu pasărea de pe T-eu, numai că pasărea din poză are o pălărie cochetă pe cap.

SECRETARA   Cum se numeşte?

FUNCŢIONARUL Modist.

SECRETARA   ( Bate din palme, încântată)   Neluţule, ne-ai adus un modist. Felicitări!

TÂNĂRUL   Mulţumesc domnişoară Miha!

Tînărul, parodic, exagerat de galant, merge la secretară, îi sărută mâna, apoi pe obraji. Brusc devin amândoi serioşi. Rămân nemişcaţi, privindu-se tulburaţi.

FUNCTIONARUL ( Strigă, aducându-i cu picioarele pe pământ ) Dacă ar fi modist, ar avea pălărie! Unde-i pălăria?!

SECRETARA   Poate a pierdut-o pe drum. I-a fost furată. De unde vine?

FUNCŢIONARUL   Ţara de origine. Franţa.

Funcţionarul se ridică şi se plimbă gânditor prin faţa biroului.

FUNCŢIONARUL   Domnişoară secretară. Complectează-i domnului Buzea Ioan un bon valoric de 100 de lei. Tinere, poţi ridica banii de la CEC Bank… Încă ceva, domnişoară… După ce complectezi bonul, iei pasărea şi o duci la biroul expulzări!

SECRETARA   Dragul de el! Modistul! De ce să-l expulzăm?! După ce s-a chinuit să zboare până aici.

TÂNĂRUL  Este… periculos?!

SECRETARA   Mănâncă pui de găină?

FUNCŢIONARUL  Este seminţier. Dar, atenţie, mânâncă numai seminţe de cânepă. Se droghează, dragii mei. Are halucinaţii. Intră în baruri, în restaurante unde se dau spectacole de music hall. Moare după ele!

SECRETARA   Este…  revuistic?!

FUNCŢIONARUL Un mare revuist!… Păsări de ăstea le trebuie ţării noastre?!

SECRETARA   Vă rog domnule Lăncianu. Uitaţi-vă ce jachetă frumoasă are.

TÂNĂRUL   Când am coborât-o de pe felinar, mînca dintr-o bucăţică de pîine!

SECRETARA   Vedeţi? S-a adaptat tradiţiei noastre. Mulţi mănâncă şi halvaua cu pâine! Vă implorăm domnule Lăncianu, n-o trimiteţi. Gândiţi-vă ce minune pe obrăjorii copiilor, văzând-o prin parc!

FUNCŢIONARUL  Şi dacă sunt chemat la raport?  Domnul Borbely, de la Mediu… Adu-mi, zice,  lista cu expulzări… Care listă?!… Sunt şi eu un suflet milos, dumneata domnişoară eşti numai de ieri la mine…n-am expulzat o pasăre, una singură, nici măcar pe Cioratis Manglicuna, venită din Italia, pasărea fascinată de strălucirea bănuţilor mici, îndemînatică, ţi-i ia din palmă în zbor!… Chiar aşa suntem?!… Tot ce apare din străinătate, se lipeşte de sufletul poporului ăsta?… Mi-a venit… când?… alaltăieri… o băbuţă cu o pasăre arătoare din Germania…

TÂNĂRUL  Arătoare?! Ca un fel de ghid. Arată direcţiile!?

FUNCŢIONARUL   Nuuu! Mitstok, aşa se numeşte în patria de origine. Merge în urma plugurilor şi mărunţeşte brazdele. Este o pasăre lucrativă. Dar, din mitstok-ul originar, mărunţire de brazdă, a ajuns la noi miştocar, îţi ia peste picior vecinii. Să mă omoare băbuţa când am vrut să o expulzez. Şi-a vârât miştocarul  sub haină, şi pe-aci ţi-e drumul, n-a mai aşteptat certificatul de acreditare şi bonul valoric!…Voi fi dat afară, asta mă aşteptă… nici o expulzare, pentru ce te-am angajat aici?!…asta mi se va imputa… mai grav… dacă se face anchetă?…  am trecut cu vederea şi un Scurmatorias Aduncut, te sperii domnule, are nişte gheare că scurmă asfaltul, este singurul pentru care, regret profund, îmi uşurez conştiinţa în faţa voastră, am luat mită, din partea domnului Căpşuneanu, cel cu străzile.

TÂNĂRUL  La ce i-a trebuit?!

FUNCŢIONARUL. Are un concurent de licitaţii, pe Pristanda, şi acesta a  căştigat  anul trecut asfaltarea bulevardului Unirii.

TÂNĂRUL  Înţeleg!

SECRETARA Şi eu înţeleg! S-a dat la televizor. Trebuie să reasfalteze din nou, că au apărut gropi în bulevard. Deci aşa!

TÂNĂRUL Sabotare!

SECRETARA  Ce ne priveşte pe noi?  Mama este ministru la Industria Fină de precizie.

FUNCŢIONARUL Odată şi odată trebuie să tai nodul gordian. Vă rog! Daţi-mi o şansă! Domnişoara secretară, du modistul la biroul expulzări!

Secretara cu tânărul se privesc gânditori. Îşi şoptesc ceva. La sfârşit se sărută.

SECRETARA  A fost o experienţă utilă domnule Lăncianu. N-am stofă de secretară. Încerc altceva. Vom lansa cu Neluţu o colecţie de jachete. Cum să-mi expulzez modelul?! Uitaţi-vă cu atenţie. Bate din alt unghi lumina, ornamentele geometrice de pe jacheta modistului se schimbă… Haide draga noastră mină de inspiraţie!

 

Secretara ia de pe T-eu pasărea şi iese împreună cu tânărul. Funcţionarul stă dărâmat în faţa biroului. Sună telefonul

FUNCŢIONARUL  Păi, da…Borbely, ministrul mediului… te joci?… lista…ce listă?!…

Îşi coboară privirea şi vede petele de cafea de pe covor. Petele din  spatele T-eului pe care a stat pasărea. Funcţionarul se apleacă. Îşi trece degetele peste o pată cu zaţ. Îşi freacă degete, miroase zaţul.

FUNCŢIONARUL  Ce poate fi?!… Oare am vedenii?!…

 Merge gârbovit  la birou, deschide catalogul şi caută prin el, răsfoieşte toate paginile. Ajunge la ultima. Se bate cu palma peste frunte şi arată spre public poza unui modist, fără pălărie, dar cu jachetă, ca şi pasărea tinerilor abia plecaţi.

FUNCŢIONARUL  ( Citeşte cu voce tare)  Pasărea de cafea. Mănâncă numai boabe de cafea şi elimină cea mai scumpă băutură revigorantă de pe mapamond!  Mai scumpă decât cafeaua din excrementele pisicii indoneziene!….

 Îşi trânteşte catalogul de pământ.

FUNCŢIONARUL Ăştia suntem. Superficiali. Fără rigoare. Ne lipseşte rigoareeea!

Adrian Țion: Firescul – marcă a talentului

Posted in Cadenţe with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on noiembrie 19, 2011 by ochiulthaliei

          Despre un artist polivalent, cum este Sorin Misirianțu, afirmat deopotrivă ca regizor, actor, scenarist sau autor dramatic, e greu să te pronunți tranșant. E dificil să fixezi, în toiul unor căutări de substanță, care dintre manifestări îi definesc mai clar personalitatea. E aproape riscant să spui care dintre imaginile oferite publicului îi vin mai bine. De ce? Pentru simplul motiv că următorul demers artistic îți va contrazice cu siguranță afirmația riscată. În fiecare din posturile încercate se simte acasă. În fiecare dă măsura talentului său. Așadar, pentru a nu greși prea mult, prefer să merg pe mâna lui Sorin Misirianțu însuși, pentru a constata cum se vede el în oglindă. La sfârșitul interviului luat de Ioan-Pavel Azap în revista Tribuna nr. 220 din 1-15 noiembrie 2011, mărturisea, pe post de concluzie, că actoria îl reprezintă cel mai bine. Deci actoria e în fruntea listei.

          Ca o confirmare de ultimă oră la cele spuse de el vine one man show-ul Sex, drogs, rock and roll regizat de Bori Varga la Diesel Club. Textul americanului de origine armeană Eric Bogosian, exersat în scrieri de factură minimalistă cu deschidere amplă spre analiza problemelor actualității, oferă uriașe posibilități de valorificare a personalității unui actor înzestrat. O adevărată probă de foc. Un tur de forță al aptitudinilor interpretării. Se înțelege că o asemenea șansă nu a apărut în fața lui Sorin Misirianțu pentru a o rata. Așa că a intrat în focul creației fără teamă și fără complexe, întocmai cum abordează el de obicei orice provocare: cu o insațiabilă poftă de joc. Asta pentru că știe foarte bine să exploateze inteligent ofertele textului, îmbrăcându-le în verva interpretativă originală ce exclude stânjeneala sau plictisul. Cuvântul de ordine adus în spectacol e firescul cu tot ce presupune el. De altfel, actorul clujean are în structura firii sale această calitate pe care o afișează pretutindeni… fără ostentație. Eliminarea oricăror ostentații păguboase dă suplețe discursului frust, sporindu-i atractivitatea și impactul comunicațional.

          Atmosfera din club e destinsă, obișnuită. Ne simțim bine. La un moment dat, un individ se desprinde dintre noi și începe turuiala. E îmbrăcat lejer, tricou, pantaloni de piele. Îi merge melița nu glumă. Se răstește la unul aflat mai în spate, dar suntem cuprinși toți în persoana interlocutorului. E un coleg, un prieten. Noi înșine devenim colegii, prietenii lui. Martorii nemulțumirilor, frustrărilor, aventurilor lui. Cum persoana căreia i se adresează se schimbă mereu, noi suntem când prietenul rockerului adulat de fani, când partenerul unui business man, când Jeff, Bill sau Joe, când soția unui Casanova, când Yvette, sculptorița agățată într-un bar. Limbajul neconvențional place, glumele presărate creează atmosferă destinsă, fără să obstrucționeze viziunile analitice despre lumea de azi, ba chiar dimpotrivă, evidențiindu-le în registru necruțător: „Trăim într-un rezervor uman de infecții, trăim într-un closet uman.” Adevărurile sunt spuse pe șleau, fără fasoane. Profilul ilar al unei societăți bolnave se desenează din secvențe trase în tușe energice, îmbibate în sosul comediei amare. Deși sumbre în esență, nuanțările ecologiste au accente comice, la fel cu imaginile needulcorate despre haznaua umană sau picantele considerații despre sex.

          Să revenim însă la actor, căci el este actantul, motorul care întreține firberea, traversează și leagă secvențele diferitelor ipostazieri ale realității luate în obiectiv scenic. Degajat, firesc, stăpân pe sine, convingător în cele mai multe momente, Sorin Misirianțu trece cu nonșalanță de la relevarea formelor de abrutizare umană la duioșia empatizării cu suferința. În el se acumulează trăiri contradictorii, greu de exprimat, dar găsind de cele mai multe ori rezolvări concludente. Nevrozele accentuate de droguri, degradarea morală, exemplificate prin relatarea chefului burlacilor, alternează cu dorința de a face acte caritabile sau de a da concerte de binefacere. Foarte reușit pentru dinamica jocului e momentul rock and roll, efectiv ritmând pulsațiile unei conștiințe rebele. Îl prinde foarte bine postura de rock star agil, revoltat, veșnic neliniștit, clamând cu patimă Fuck the system! În treacăt amintesc amănuntul, poate neînsemnat, dar punctând cu plus creația lui Misi, că în spectacolul lui Florin Piersic Junior pe același text al lui Eric Bogosian, văzut pe YouTube, secvența rock and roll e excesiv statică și instrumentală, deci golită de suflu interpretativ. Vivacitatea actorului clujean se revarsă în cascade incitante de destăinuiri triviale, încercând să astupe virtuale fisuri cu patosul transmiterii neîntrerupte a mesajului pe care-l simți în el colcăitor. Frustrarea arde mai tare ca revolta în pieptul tipului marginalizat, devenit arhetipul rebelului. Ca victimă a unei societăți bolnave, cerșetorul din ultima secvență, convins că „oamenilor buni li se întâmplă lucruri rele” răstălmăcește după propria-i experiență de viață adevărul. Opțiunea pentru prezentul cuibărit în „clipa cea repede” pare definitivă, chiar dacă aserțiunea are învelișul grosier al limbajului străzii: ”Uneori trebuie să-i tragi o flegmă între ochi Satanei ca să știi că ești viu”. Jocul lui Sorin Misirianțu se potrivește ca o mănușă acestui stil nesofisticat de abordare, bogat în  libertăți de limbaj și trăiri tensionate.