Arhivă pentru Ramona Dumitrean

ADRIAN ŢION: Tony şi Dora – un show alert

Posted in Cadenţe with tags , , , , , , , , , , , on iunie 8, 2010 by ochiulthaliei

Sorin Misirianţu e un tip ocupat. Atât de ocupat încât, atunci când îl întâlneşti, are alura unui alergător de cursă lungă. E agitat, ochii îi scapără nerăbdători spre zări numai de el ştiute. Vorbeşte repezit şi abia aşteaptă s-o întindă din nou la drum spre himera care a luat-o înainte şi nu dă semne că are de gând să-l aştepte prea mult. Aşa că aleargă din nou. Aleargă după cai verzi pe pereţi, sintagmă răutăcioasă la origine, dar sinonimă cu adevăratele căutări ale artistului. Nu numai că aleargă după cai verzi pe pereţi, desigur sălbatici, adică dificil de prins şi înhămat, dar Sorin reuşeşte până la urmă să pună şaua pe cei mai năbădăioşi, încălecându-i şi stăpânindu-i cu dibăcia unui Clark Gable din The Misfits.

Ultima himeră (proiect) devenită realitate (spectacol) e Tony şi Dora. Alergătura lui nu e numai de pe o scenă pe alta, de la Naţionalul clujean în underground-ul artistic al oraşului, dintr-un rol în altul, de la Studio Euphorion la săli destinate experimentului teatral din Târgu Mureş sau Piatra Neamţ, de la teatru la film. El schimbă în acelaşi ritm meseriile: de la actor la regizor şi de la scenarist la dramaturg. În Tony şi Dora îl găsim în postură de actor şi dramaturg. Sunt sigur că el nici nu vede între aceste profesii mari deosebiri. Toate sunt… Artă. Toate se învîrtesc în jurul acestui ax ca personajele din  Artă de Yasmina Reza în jurul unui tablou, spectacol montat de Sorin Misirianţu pe scena Euphorion a teatrului clujean cu ani în urmă. Tony şi Dora este un text scris de Sorin Misirianţu, cu Sorin Misirianţu şi Ramona Dumitrean în regia lui Dan Chiorean, jucat la Clubul Diesel în cadrul primei stagiuni a teatrului de club din oraş. La toate îndeletnicirile enumerate mai sus adăugându-se şi aceea de animator teatral, căci el a adus la Cluj „teatrul de club”, s-o recunoaştem. şi iniţiativa a prins. Funcţionează. Repertoriul e deja bogat şi se anunţă atractiv în continuare.

Te-ai aşezat pe scaun în Diesel şi nu vezi nicio scenă. La o masă alăturată, doi tineri, o fată şi un băiat, încearcă să lege o discuţie. Aşa încep întotdeauna marile dezastre ale vieţii: firesc, stânjenitor de firesc. Se răstoarnă un pahar. Tragi cu urechea. Apoi îţi dai seama că tinerii cu pricina sunt chiar personajele piesei: Toni şi Dora. Dialogul evoluează firesc. Replicile au umor fin la început. Piper scuturat din vărful cuţitului. Expresiile sunt decupate din cotidian şi totuşi nu sunt şabloane. Mai apoi limbajul răbufneşte în trivialităşi motivate, acoperind încordările dintre parteneri. Limbaj neconvenţional, curent. Sub ochii tăi se înfiripează un cuplu. Aşa cum, după toate probabilităţile, s-au înfiripat şi altele, poate chiar unele dintre ele fiind asemănătoare celor ce acum privesc spre cei doi actori, recunoscându-se ca într-o oglindă. Tony e pictor fără prea mari şanse de a vinde tablouri, dar bravează în poziţia unuia care are succes. Dora e profesoară, tentată uneori să fumeze marijuana. Cuplul nevrotic se încheagă uşor. El îşi prelungeşte şedinţele în atelier, spre exasperarea ei. Singurătatea, răceala se insinuează între parteneri. El se combină cu apetisante modele ce trec prin atelierul lui. Ea se răzbună culcându-se cu un elev. Comedia glisează pe neobservate spre dramă. Tensiunea dintre soţi creşte în paralel cu tensiunea tramei. De la marijuana se trece la cocaină în vene. Tony îi spune că  i-a dat o bătută elevului cu care l-a înşelat ca să se înveţe minte. Se pare că l-a ucis chiar. Apoi retractează totul, abandonându-se într-un joc al ambiguizărilor practicat cu succes înainte. Degeaba, Dora moare din pricina unui supradozaj voluntar.  

Tony şi Dora e un show dinamic şi dens, liniar ca eşalonare a unor secvenţe de viaţă, conceput de Dan Chiorean într-un decor minimalist, specific abordărilor de această structură. şansa acestui tratament aplicat textului, scris, nu mă îndoiesc, special pentru o asemenea locaţie, este marşarea intensă pe jocul actorilor, devenit mai vizibil în componentele sale decât pe scena mare. Apropierea de actori pune şi mai bine în evidenţă supleţea şi corectitudinea interpretării. Ramona Dumitrean aduce în Dora anxietatea unei femei predispuse la stări succesive de nevroză. Sorin Misirianţu în Tony induce puţin prea mult firesc şi echilibru personajului ca în final să se lase şi el copleşit de depresii.

Subiectul e simplu şi oarecum şablonard, atins tangenţial de un filon didacticist asumat ca atare. Dar nu trebuie să-i imputăm nimic, deoarece tendinţa de a instrui e una din raţiunile de a fi ale teatrului, nu-i aşa? În el  năravuri îndreptaţi spunea Iancu Văcărescu. Misirianţu a ales faţa dură a negativului, întotdeauna mai prizabil, şi a reuşit să şocheze. După cum singur mărturisea într-o discuţie televizată cu actorul Petre Băcioiu, în formula repertorială a teatrului de club nu merg decât comediile sau cel mult tragi-comediile. Trebuie să mizăm pe flerul său pentru că până acum n-a dat greş.

E un truism ieftin să adaug în final că Sorin Misirianţu continuă să alerge după cai verzi pe pereţi. Cine a văzut Tony şi Dora poate confirma că o face eficient.

DUBLU DEBUT! Un actor devine regizor şi un actor-regizor devine dramaturg!

Posted in Ora with tags , , , , , , , , , on martie 14, 2010 by ochiulthaliei

Premieră la Clubul Diesel din Cluj, luni 15 martie 2010, ora 21

Dan Chiorean-Cicicu debutează pe scenă ca regizor în piesa de debut a dramaturgului (altminteri actor şi regizor) Sorin Misirianţu.

În distribuţie: Tony (Sorin Misirianţu) şi Dora (Ramona Dumitrean)

 

MELO CABARET, INIŢIAL COMIC, CU DOUĂ PERSONAJE

Surprinzător amestec de comedie romantică în maniera lui Neil Simon şi melodramă cu drogaţi în tradiţia lui Trainspotting, piesa prin care debutează ca autor Sorin Misirianţu promite mult, oferă satisfacţii de parcurs şi ratează pe ultima sută, virând cam neverosimil şi grăbit către un soi de Romeo şi Julieta autohton. Sclipitoarea conversaţie a protagoniştilor, care dezvăluia doi intelectuali tineri inteligenţi şi – lucru mai rar – cu umor rămâne condamnată la eflorescenţă premaritală, Dora (Ramona Dumitrean) şi Tony (Sorin Misirianţu însuşi) căzând cu imprudentă rapiditate în rolurile clasice ale femeii frustrate şi, respectiv,  al bărbatului fluşturatec. Nici amestecul sarcastic de română insolitată cu americanisme nu supravieţuieşte dincolo de antreu, cei doi nefericiţi ajungând astfel din motive misterioase (nici critică socială, nici introspecţie psihologică de adâncime, nici rejectare a tiranicelor mode consumiste occidentale). O impresie de prospeţime o produc, în aceeaşi primă parte, interpretarea sprinţară şi buna utilizare a spaţiului cafenelei clujene Diesel, dar nu mai puţin onorabilă este credibilizarea şirului de replici stereotipizate pe tema adulter – droguri – răzbunare casnică; toate, merite incontestabile ale regizorului debutant Dan Chiorean – Cicicu, îndemnând la expectanţe optimiste din partea acestuia. (Emilian Cardinal)

http://en.wikipedia.org/wiki/Neil_Simon

http://en.wikipedia.org/wiki/Trainspotting_(novel)

IBSEN, Ascensiune şi povârniş

Posted in Cadenţe with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on martie 11, 2010 by ochiulthaliei

Henrik Ibsen, „Când noi, morţi, înviem”

Teatrul Naţional Cluj, 2009, în prim-plan Ulfhejm (Ovidiu Crişan)
Actori:
Profesorul Arnold Rubek, sculptor – Cornel Răileanu
Doamna Maja Rubek, soţia lui – Ramona Dumitrean
Irene – Elena Ivanca
Directorul staţiunii balneare – Paul Basarab
Ulfhejm, proprietar – Ovidiu Crişan
O soră de caritate – Irina Wintze
Turist – Adriana Băilescu, Angelica Nicoară, Anca Hanu
Pacient – Patricia Boaru, Romina Merei, Cristian Grosu, Silvius Iorga
Turist – Cătălin Codreanu, Bogdan Rădulescu

Asistent: Arhidiade Mureşan
Costume: Adriana Grand
Decor: Adriana Grand
Muzica: Şerban Ursachi
Regizor: Cătălina Buzoianu

Teatrul Naţional Lucian Blaga din Cluj prezintă:

Posted in Actul 1/ Act 1 with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on martie 8, 2010 by ochiulthaliei

VISUL UNEI NOPŢI DE VARĂ

de William Shakespeare

traducere de: Şt. O. Iosif

 

regia: Sorin Militaru

scenografia: Cristian Rusu

muzica originală: Vlaicu Golcea

asistent de regie: Diana Dragoş

 

Distribuţia:

Hermia Ramona Dumitrean
Lysandru Silvius Iorga
Demetrius Cristian Rigman
Helena Angelica Nicoară
   
                                                       Meşterii:
Fundulea Ovidiu Crişan
Gutuie Sorin Misirianţu
Botişor Dragoş Pop
Flaut Adrian Cucu
Blîndu’ Ruslan Bârlea
Subţirelu’ Cătălin Herlo
Două calfe Radu Lărgeanu, Miron Maxim
   
Theseu Emanuel Petran
Hippolyta Patricia Boaru
Egeu Petre Băcioiu
Oberon Ionuţ Caras
Titania Miriam Cuibus
Puck Viorica Mischilea / Irina Wintze
Zîne Adriana Băilescu, Elena Ivanca, Romina Merei
Copilul indian Vlad Corb

                       

regia tehnică: Estera Biro

lumini: Jenel Moldovan, Dorel Şimon, Alexandru Corpodean

sunet: Marius Rusu

sufleur: Ana Maria Moldovan

Avanpremiera: sîmbătă, 6 martie, ora 19:00

Premiera: duminică, 7 martie, ora 19:00