Arhivă pentru scenografie

DORU PĂCURAR în cutia italiană: Rostul nemişcării şi al tăcerilor în teatru

Posted in Scenograf & Scenofag with tags , , , , on martie 27, 2010 by ochiulthaliei

 Scenografie cehoviană de Doru Păcurar

fotografie de Alexandru Pecican

Între o intrare şi alta a actorilor, scena poate interpreta singură. Ajunge să ciuleşti urechea şi să priveşti cu atenţie dramatismul nemişcării manechinului delicat din penumbră…

 Scenografie cehoviană de Doru Păcurar

fotografie de Alexandru Pecican

Există tăceri în piesele de teatru, construite alminteri din voci şi din replicile vocilor, în chenarul unei coli de hârtie. Acestor tăceri le corespunde prezenţa din interiorul absenţei, plinul dindărătul golului.

 Doru Păcurar ca prezenţă cehoviană

fotografie de Andrada Damianovska

 Doru Păcurar înţelegându-l pe Cehov

fotografie de Alexandru Pecican

„Doru Păcurar suplineşte printr-un evident hedonism creativ o anume inconsecvenţă a efortului. Pregătirea şi activitatea sa de scenograf nu satisfac în întregime nevoia de exprimare a acestui spirit boem şi extravagant” (Călin Dan, 1985).  

http://ro.wikipedia.org/wiki/Doru_P%C4%83curar

Spaţiu teatral şi teatralizarea spaţiului sau cu privire la scenografiile cotidianului

Posted in Acasă la muză with tags , , , , , , on martie 18, 2010 by ochiulthaliei

 Parca la Arad ar fi fost Christo Vladimirov Javacheff  împachetând Teatrul Vechi

fotografie de Alexandru Pecican

Cum ar arăta oraşele noastre îmbrăcate în mătăsuri şi brocarte? Textilarea şi detextilarea structurilor arhitectonice ar însemna o abordare inovativă a arhitecturii? Sau ar face, mai degrabă, trecerea de la arhitectura propriu-zisă la scenografii urbane sofisticate? Deja, ornarea faţadelor edificiilor cu panouri publicitare, împodobirea lor cu bannere pare că anunţă nu doar participarea fiecăruia dintre noi – că o vrea ori nu – la o nouă istorie, inaugurată de dominaţia multimediatică. Dar luminarea cu intenţii artistice, în culori sau prin spoturi „albe”, a clădirilor de importanţă administrativă, religioasă, economică sau culturală, atrage atenţia asupra spectacolului teatral pe care noaptea îl aduce, tot mai mult, pe străzile locuite de noi… (Priam von Cernowitz)